Stingător la cer
„This series of „genetically modified paintings“ deal with the idea of migration, of struggling to reach „the higher grounds“, where someone can guarantee the safety or success. In 2015, the media was hauled with news about Syrian immigrants and the tough conditions they face during their exodus to the Golden West. It created an obsession that divided people into groups and resurfaced older issues such as christianity, nationalism, work ethics, payment standards, etc. But it also pointed to a different immediate future, to a time of necessary changes that will create a new kind of world, in which all of us will have trouble adapting and getting through.
I myself struggle, through my art, to reach the position of making myself heard and understood, and this process is also making me feel like an immigrant, like a genetically modified something, trying to create a breach into the impenetrable fence that encloses the acknowledgment of being an artist. I don‘t encounter anything like those poor immigrants do; my borders are called genre, epoch, group-ism, affiliation, representation, style, novelty. One can lawfully cross those borders, others can sneak across when the guards aren‘t aware, but I rather like the world without delimitations, physical or any other kind“.
returned to sender
motivation is porn
of lost love and dead monarchs
why the earth is still flat?
sensibly selfish selfie
nothing left to lose
over the fence &
far away
Conducte de sperme se varsă agale în terme,
Soldați ovulați așteaptă plouați
Să se prelingă-n plăcere,
în dulcea cădere la pat de puÈ™că.
​
Brațe cățărătoare mă cuprind printre picioare,
Iau foc și mă sting, dar tot timpul m-aprind,
licurici la borcan privit prin ochi de mărgean,
Galeș și calm, cald și scurs, nepătruns și uns.
​
AÈ™ternut cu cenușă-n cap, cap deÈ™ternut în poale,
Frământări goale, umblători la gonade
ÎmbrăcaÈ›i cum nu se cade, cu piei de zei
pe cărnuri de galantar, gata de pus pe jar.
​
Moalele sânilor, huruitul plămânilor
însetaÈ›i de odoi, furnal de codoi, icnitoramă
urlat de seamă, caloriferul clopot răsună
vecinii și-adună urechile-n mortar de hotar.
Mormolocii de baltă unul într-altul se scaldă,
în reci transpiraÈ›ii, clocotind aspiraÈ›ii,
dăm din nou foc la întregul bloc.
Cu noroc, pompierii uzi și ursuzi
vor stinge prompt pasiunea
cu jeturi mânioase din maÈ™ini uleioase,
inundând actul final
cu un cântec de È›ambal, acustic chin.
​
Încerc să mă È›in dar furtunul e plin de poveÈ™ti.
Te trezești? Să nu mă dezvelești.