top of page

Stingător la cer 

„This series of „genetically modified paintings“ deal with the idea of migration, of struggling to reach „the higher grounds“, where someone can guarantee the safety or success. In 2015, the media was hauled with news about Syrian immigrants and the tough conditions they face during their exodus to the Golden West. It created an obsession that divided people into groups and resurfaced older issues such as christianity, nationalism, work ethics, payment standards, etc. But it also pointed to a different immediate future, to a time of necessary changes that will create a new kind of world, in which all of us will have trouble adapting and getting through.

 

I myself struggle, through my art, to reach the position of making myself heard and understood, and this process is also making me feel like an immigrant, like a genetically modified something, trying to create a breach into the impenetrable fence that encloses the acknowledgment of being an artist. I don‘t encounter anything like those poor immigrants do; my borders are called genre, epoch, group-ism, affiliation, representation, style, novelty. One can lawfully cross those borders, others can sneak across when the guards aren‘t aware, but I rather like the world without delimitations, physical or any other kind“.

returned to sender

motivation is porn

of lost love and dead monarchs

why the earth is still flat?

sensibly selfish selfie

nothing left to lose

 over the fence & 

far away

Conducte de sperme se varsă agale în terme, 

SoldaÈ›i ovulaÈ›i aÈ™teaptă plouaÈ›i 

Să se prelingă-n plăcere, 

în dulcea cădere la pat de puÈ™că. 

​

BraÈ›e cățărătoare mă cuprind printre picioare, 

Iau foc È™i mă sting, dar tot timpul m-aprind, 

licurici la borcan privit prin ochi de mărgean, 

Galeș și calm, cald și scurs, nepătruns și uns.

​

AÈ™ternut cu cenușă-n cap, cap deÈ™ternut în poale, 

Frământări goale, umblători la gonade 

ÎmbrăcaÈ›i cum nu se cade, cu piei de zei 

pe cărnuri de galantar, gata de pus pe jar.

​

Moalele sânilor, huruitul plămânilor 

însetaÈ›i de odoi, furnal de codoi, icnitoramă 

urlat de seamă, caloriferul clopot răsună 

vecinii È™i-adună urechile-n mortar de hotar. 

Mormolocii de baltă unul într-altul se scaldă, 

în reci transpiraÈ›ii, clocotind aspiraÈ›ii, 

dăm din nou foc la întregul bloc. 

Cu noroc, pompierii uzi È™i ursuzi 

vor stinge prompt pasiunea 

cu jeturi mânioase din maÈ™ini uleioase, 

inundând actul final 

cu un cântec de È›ambal, acustic chin. 

​

Încerc să mă È›in dar furtunul e plin  de poveÈ™ti. 

Te trezești? Să nu mă dezvelești.

bottom of page