Pas nou
Pas nou, condur de sticlă
tras peste șosetă,
trasă peste picioarele-mâini,
am coborât scările-n grabă
să prindem ultima cursă spre amurg,
spre penultima destinație
adulmecată de copoii ferali cu sete de scris.
De scris închis, cu suflet fărădecap,
în cap de pod aruncând arcuri
peste suflet fluid,
lichid, de frână avântului-vânt.
Stop. Telegramă ratată, scriem alta.
Pas nou, șoșoni de mers pe apă. Punct.
Isus? Isoscel, triunghi trinitate trimis
post-restant, ramburs, în curs să te iubesc
nemărginit, ca o inundație fără zăgazuri.
Da! Telegramă reușită, pas nou:
Caut porumbei voiajori, crescătorului recompensă.
Ouă de aur, omlete care te fac
să răsari dimineața,
să-ți dai crezare că exiști.
Te miști, dar unde te poartă primul pas,
pasul nou?
Lancea poporului
Amice!
Fură-mă prin surâderea ta și
Aminteşte-ţi apoi că
azi poate fi ieri,
ziua când tu vom muri,
şi să nu laşi pe mâini
ce astăzi poţi să faci
omeneşte, cu picioare de amoebă,
Dar fereşte-te de prieteni
ca de pomii lăudaţi,
Nemirosind defel a bine,
Ci-a bou furat secund şi ou
dorit barbilian să fie...
Vecine!
Fură-mă prin proverbmoralitatea semenilor tăi
adunată-n valuri călâi,
și pietre uită-n fund de univers,
Să-ți taie găuri negre-n
tălpi.
Fereşte-te apoi
de reaua zgârietură a blândei
mâțe fără perete
şi-a nucii fără miez,
Căci creierii de babă fac zeama
Bună!
Ziua bat pari, iar noaptea
cum îmi aştern, departe ajung
Heptasufletele cotarlei feline,
în zor după blana lupului
schimbată pe năravul
capului de paloş netăiat
prin ruşinoase plecăciuni, dar
Sănătate să fie!
Două scule
Secera veselă și ciocanul circumcis
trezite din hibernări coitale,
urcau de pe câmpurile fertile
și uzatele uzine încă-n uz
pe întinderea roșie, mătăsoasă,
strălucitoare, de flamuri.
De pe steagul de veghe
cu stea în frunte și falduri voluptoase,
ispiteau sărmani.
Cu mers poticnit,
înșirați coborau din icoane fără fason,
lăsau aurele-n urmă,
și puneau lacăte milei.
Cu scule, cu steag,
conduși zdrențăroși
fauri de ireal,
gânditori nemințiți în marș au pornit,
în bale de melc
umezind deceniile.
Cu surle și trâmbițe
vestind convertirea îngerimii,
cu ciocanul circumcis
și secera eroină
învelite-n steag, drapajul
derapajului,
copiii și-au negustorit
pe vorbe dulci,
pe glucide promisiuni,
pe nimic.
