Pas nou
Pas nou, condur de sticlă
tras peste șosetă,
trasă peste picioarele-mâini,
am coborât scările-n grabă
să prindem ultima cursă spre amurg,
spre penultima destinație
adulmecată de copoii ferali cu sete de scris.
De scris închis, cu suflet fărădecap,
în cap de pod aruncând arcuri
peste suflet fluid,
lichid, de frână avântului-vânt.
Stop. Telegramă ratată, scriem alta.
Pas nou, șoșoni de mers pe apă. Punct.
Isus? Isoscel, triunghi trinitate trimis
post-restant, ramburs, în curs să te iubesc
nemărginit, ca o inundație fără zăgazuri.
Da! Telegramă reușită, pas nou:
Caut porumbei voiajori, crescătorului recompensă.
Ouă de aur, omlete care te fac
să răsari dimineața,
să-ți dai crezare că exiști.
Te miști, dar unde te poartă primul pas,
pasul nou?
Lancea poporului
Amice!
Fură-mă prin surâderea ta È™i
Aminteşte-ţi apoi că
azi poate fi ieri,
ziua când tu vom muri,
ÅŸi să nu laÅŸi pe mâini
ce astăzi poţi să faci
omeneşte, cu picioare de amoebă,
Dar fereÅŸte-te de prieteni
ca de pomii lăudaţi,
Nemirosind defel a bine,
Ci-a bou furat secund ÅŸi ou
dorit barbilian să fie...
​
Vecine!
Fură-mă prin proverbmoralitatea semenilor tăi
adunată-n valuri călâi,
și pietre uită-n fund de univers,
Să-ți taie găuri negre-n
tălpi.
FereÅŸte-te apoi
de reaua zgârietură a blândei
mâÈ›e fără perete
şi-a nucii fără miez,
Căci creierii de babă fac zeama
​
Bună!
Ziua bat pari, iar noaptea
cum îmi aÅŸtern, departe ajung
Heptasufletele cotarlei feline,
în zor după blana lupului
schimbată pe năravul
capului de paloş netăiat
prin ruşinoase plecăciuni, dar
​
Sănătate să fie!
Două scule
Secera veselă și ciocanul circumcis
trezite din hibernări coitale,
urcau de pe câmpurile fertile
È™i uzatele uzine încă-n uz
pe întinderea roÈ™ie, mătăsoasă,
strălucitoare, de flamuri.
De pe steagul de veghe
cu stea în frunte È™i falduri voluptoase,
ispiteau sărmani.
Cu mers poticnit,
înÈ™iraÈ›i coborau din icoane fără fason,
lăsau aurele-n urmă,
și puneau lacăte milei.
Cu scule, cu steag,
conduși zdrențăroși
fauri de ireal,
gânditori neminÈ›iÈ›i în marÈ™ au pornit,
în bale de melc
umezind deceniile.
Cu surle È™i trâmbiÈ›e
vestind convertirea îngerimii,
cu ciocanul circumcis
și secera eroină
învelite-n steag, drapajul
derapajului,
copiii și-au negustorit
pe vorbe dulci,
pe glucide promisiuni,
pe nimic.
