Eu scriu
Unii scriu poezie urbană,
despăduchiată de strigăte.
Unii scriu poezie rurală,
cu iz de balegă și mușețel.
Unii scriu poezie mistică,
înmuiată în aghiazmă È™i mercur.
Unii scriu poezie de amor,
preludiu cu viituri lacrimale.
ToÈ›i scriu poezie, toÈ›i au sânge de dat.
Produc miracole în serie nelimitată È™i,
rând după rând,
cuceresc inimile ferecate
de despoți cu patalama,
inimi prizoniere după gratiile
tabelelor de Excel.
Eu scriu poezie murdară
culeasă din dosuri de bloc,
salvată de piÈ™atul câinilor,
aruncată pe tarabele din Obor.
Eu scriu cu cioturi de degete,
scriu cu trăsnete,
scriu cu primăvară ploioasă,
scriu pe câmpul reavăn,
scriu pe plaja cu oameni copți.
Scriu în mine,
încurc organele între ele,
de-a v-ați ascunselea cu viața,
mija cu scuipat la pereți.
Poezie năclăită, fără bani de detergent.
Rotocoale de fum, cancer garantat.
Poezie care dăunează grav sănătății tale
și a celor din jur.
Coșmar de octombrie
„Experiment, EXPERIMENT, ExPeRiMeNt, EXPERIment...“
After all has been said and done, what's left?
A formal search with a meaningful purpose? Dabbling in the arts of applied chemistry? Observing, testing, adding and subtracting an array of elements till the experiment goes boom?
I am making all these and more.
"Leftovers" is an experimental series, where I come back to practices and notes
that I've collected for a long time. From experimental engraving techniques to the unconventional use of different pigments, "Leftovers" is likely to keep me excited for years; it is my test tube, my newest playground, but also my source
of curiosity.
Being a prospector and experiencing the joy of discovery
vs. being an exploiter and turning the expression into merchandise.
The viewer is presented with an incomplete work that he has to fill, using all of his senses. From eye candy to eye cancer, finding a kind of peaceful retreat in a war-torn visual space.
Mental construction of space, including other dimensions, based on scarce information, incomplete directions, hints of colours and textures. All these invite the viewer to explore
my painting in their own ways and at the end of their journeys they draw their own conclusions and digest in their own ways what I prepared them as a feast of senses.
Meditating on recurring thoughts in a certain time period leads to strong intentions and eventually to larger collections of interwoven ideas. Thus nurturing concepts.
On the other hand, each time I paint I am pinpointed by a memory, a fact, a specific thought or feeling, a song that just played on the radio or a random obsession.
These usually give the titles of my works, not as a hook or hint, but as a candid way
of confessing to my audience what I had in mind when that specific work was born.
Probably called ”Res me plox”, not sure yet.
Lots of centimeters x lots of centimeters. (150)
Click to see if you don’t have something better to do.
Cunoaștere
Ofertă
LIKE THERE’S NO TOMORROW
Plugar, mă desfășuram din pol în pol
ca un motan puturos,
pe ogorul proaspăt de primăvară
doar eu, sapa mea
și pumnii nu prea plini de viață.
De zor, trăgeam brazdă peste brazdă
când am dat peste buricul pământului.
Era mic și osos, supura combustibil
și bolborosea ca un motor
în literaturaÈ›ie maximă.
Fraiere! mă strigă pe numele de botez
È™i îmi făcu din ochi,
ochiul pruncului îndesat în măruntaie,
încă viu dar fără chef de ieÈ™it
la masa rotundă.
”Ca să reuÈ™eÈ™ti, în reuÈ™ita mă-tii de artă,
trebuie să ai idei pe viață, înÈ›elegi?
De alea bune rău,
de-ți fură covorul de sub picioare,
deși se vede că picioare n-ai,
altfel ai fugi mâncând pământul ăsta
de-l prășeÈ™ti în silă”.
Jur că nu mai beau cafea la unșpe noaptea!
m-am trezit.
Din ombilic încă îmi picurau versuri.
Viespar hiperactiv în hiperpiață,
dăm hiperviață la bătaie
pe preÈ› bun.
O ardem carne de tun,
când voci cu meÈ™teÈ™ug ne trezesc
analog sau digital
cu oferta săptămânii de patimi,
cu vinerea neagră de buzunar.
Sutălasută reducere la plata cu cordul.
Și strângem, strângem,
strângem material de-nfulecare cutare.
Multimatumul prosperității
pătrunde-n buruienile gândurilor
polenizate de cu seară,
gata să-nflorească mâine
È™i poimâine
în tinere minÈ›i nesătule,
reduse la discount.
Ieri seară, un pui de leu
a fost salvat de la faliment.
L-au alăptat cu vin din trofee aurite,
cupaj greu, cabernet cu aromă de spital
și tot ieri seară un portret robot
a dezvăluit că făptașul era amorezat
de ceasul din turn,
de aia a făcut ca limbile să miÈ™te îndărat.
Un brad în fustă scurtă s-a ridicat în centru,
între două săli de pariuri,
două farmacii și trei bănci mincinoase.
De crăciun pariem pe roșu
că vom fi sănătoși tun
și putrezi-bogați-cinstiți.
La telefon, ăla mic, blond, care dă din picior,
cărăbuș de mai ușchit spre
singura lumină care mai strălucește
îmi zice să o las mai moale cu aliteraÈ›iile
și toate zbenguielile post-publicitare,
că sufoc sensul, preselectez greșit ideile
și trec pe roșu jurat,
iar poliția lirică e mereu acolo,
agitând liniuÈ›e È™i bastonaÈ™e,
crimă préeditată.
De fapt, eu nici nu știu ce știu,
doar că am des crize de palavrolepsie
È™i niciun medic la căpătâi.
Asta e. Mă operez singur de piatră la inimă.
Ieri seară am fost zece apostoli
(doi lipseau, nemotivat).
Ne împărtășeam cu procesorul
și placa de bază
de la reducerile din vinerea neagră.
Technical mix or layering? The sculptural trace. Have to ask Oxi for more intellectual bullshit, as I am not so prolific in creating my own :)
The discomfort of not knowing what to do turned into a self-defined virtue due to the power of accumulated raw knowledge during the process of painting. An assemblage of techniques and the fluidity of their succession, leading the hungry eyes through the labyrinth toward a visual reward.
​
The intrinsic concept, where the means of expression act both as guides and sensorial enhancers, explaining a lot to some, deepening the meaning to others.
Transcribing poetry onto canvas or turning matter into feelings?
After one familiarizes with the violence found in most of my paintings after he quiets his rational voices screaming disharmony, bad taste, fierce chromatics, abuse of techniques, only then he can enter the core of these works and the effect is mild and comforting.
Painting fast to keep ideas and feelings at their maximum freshness and sincerity. Knowing when to end your discourse and the long process of exposure to your work, evaluation based on the capacity of the work to still surprise you after some time.
​
After I finished the art university I worked (and still do) with different forms of digital media and, during time, my perception dramatically changed. While before that my eyes were always searching for objects within a given space, now I see space itself as an object within a larger space. All of the spaces, mental or physical, are, in fact, a roadmap for perception toward a greater goal: knowledge.
​
Digital media changed the way I see and approach a composition. While knowing most of the methods and tricks used in the pre-digital era, due to my classical education in Graphic Arts, nowadays I am compelled to work against them and do far I am constantly updating my language on composition, colour, layouting and techniques, strongly influenced by the digital visual rhethorics of our times.
Attention and focus are clearly affected and a new type of image reading is developed. The viewer mentally composes bits of information and he alone decides where to stop the game and which image he reconstructed is proper to satisfy his senses.
​
Non-technical layering because I don't appeal to most of the classical well-established techniques. I optically charge the space with elements ranging from electrical backgrounds to quick-expression strokes that are also accompanied by other super strokes that have volume and a life of their own as foreign bodies. The last ones can sustain or contradict what's under them or simply become carriers of effects or other layers, or create a new layer, a grid of their own.