MEN
AGE
RIE
Homo faber
Toată lumea face dragoste. Da,
proletari în pat execută șaibe, șuruburi,
piese de schimb nefericirii.
De ce să faci dragoste? Dragostea se face?
Vezi dragostea ca pe-un component uleios
proaspăt ieșit de pe linia de fabricat icnete?
Poți manufactura un stoc de trăiri
și să-l livrezi prompt și cu factură
inimii, creierului,
până și degetelor de la picioare?
În uzina mea, dragostea mă face.
Piesă fină, neprețuită,
bun să repar podul
de peste vorbele abrupte,
piesă de rezistență ascunsă-n oceanul alb
spălat de două ori pe lună.
În uzina mea, furnalele se conectează
la aorta bogată-n sevă,
fumul iese vârtej și supără dumnezei,
îi ceartă pentru că m-au făcut trecător,
pieton cablat la reguli bicrome.
Și nu, dragostea nu se face,
se fură, se cere, se iartă, se întreabă.
Oare cine își întreabă trusa de scule
de sănătate?
Prezentul perfect
Nimicul se feliază mai bine,
ținând cuțitul precis la 30 de grade
față de sol.
Copii de subsol suflă-n pungi de argint,
crezând că-s baloane.
Artiștii plastici descoperiră în haită
că-s elastici.
La Vaslui o violină a violat o violă,
complice cu vioara și contrabasul.
DNA a arestat trei bancomate, două pușculițe,
cinci bocceluțe și un portofel.
Apoi le-a eliberat în natură.
Logodna anului s-a consumat
chibzuit, în acord cu economia de criză.
Lanul de lucernă a fost bătut de piatră de cer,
populația de iepuri se strămută în Țara Minunilor.
Viruși sălbatici omoară copii,
care omoară pisici,
care omoară fluturi,
care polenizează pe degeaba.
Acestea au fost știrile, vă mulțumim,
noapte bună.
Slot machine
Timpul. Jackpot!
Timp comprimat, de bătrân.
Nu curge după cum se-aude,
în chiuveta găurilor negre,
ci moare-ncet, încet de doare.
Zace-n tăurile de îngropăciune
umplute vârf cu nestemate dări la o parte.
Vise, încăpățânări, dragi închipuiri,
preschimbate-n alge invazive,
în monede-aducătoare de noroc
aruncate și apoi găsite,
fise aparatului de înțărcat minuni.
Pierdere după pierdere,
falimentară simțire
adulmecând câștigul final.
