04 | autolirica

Proxenetul la 40 de ani

Mi-am scos ideile pe strasse
să le vadă toata cultimea
și să le încolțească-n suflet
transpunerea în fapte mari.
Una e mai hidoasă decât alta
dar treaba-și fac;

mă țin în viață,
iar eu mă țin scai de câte una mai mândră

și-o pețesc până dau în migrene.

Alea mai proaste găsesc câte-o băltoacă de culoare

și sar ca iepele, nechezând:

Gestualiiism! Gestualiiism!

Dar majoritatea stau cuminți,

pisicite-n poala lumii,

așteptând să le iau
cu aspiratorul.

Proxenetul la 40 de ani

Mi-am scos ideile pe strasse
să le vadă toata cultimea
și să le încolțească-n su et
transpunerea în fapte mari.
Una e mai hidoasă decât alta
dar treaba-și fac;

mă țin în viață,
iar eu mă țin scai de câte una mai mândră

și-o pețesc până dau în migrene.

Alea mai proaste găsesc câte-o băltoacă de culoare

și sar ca iepele, nechezând:

De iarnă

Pe strada lungă cu sticlă pisată,

pe diamantele puse în drum, merg alaiuri

molcom, castaniete în butoiul urban.

pas stâng, stâng, pas drept, iarăși stâng,

cu mersul ștrengarului, spre criptele gri,

cu încălzire centrală.

Cocalari cu chef de babardeală

fac pândă-n mașinile agățate de semafor,

Fluieră dar nimic nu se-aude,

căci oceanul alb-murdar înghite totul,

se ospătează cu fleici de oraș

puse din timp la păstrare.

Aburi de coniac fură nările.

Te fură și pe tine dacă nu sunt atent,

apoi alerg dement printre alburi

și fiare cromate, căutând omul meu

între ceilalți oameni de zăpadă

troieniți de grijile zilei.

Dacă te găsesc, dacă te caut,

te sărut din picioare până-n moțul căciulii,

îl molfăi pofticios

ca un cățel la prima ninsoare

și îmi sudez limba cu gheață de a ta.

Îmi sudez și inima, dacă-i găsesc

cheia de la fermoar.

S-a anunțat iarnă lungă dimineața la știri.

O fată golașă arăta din vârf de băț

zâmbind tâmp, cu viscol în priviri,

răposata toamnă târzie.

Din căldura reflectoarelor se uita prin noi,

cei cu limbile lipite

de ecranul televizorului.

Primăvăra cu miros de moș

aruncă lutul pe roți de tramvai

și coace oale știrbe acum,

la mijloc de noiembrie păcătos,

care se joacă-n soarele nostru

și nu strânge după el.

Aștept de paișpe minute pe ceas

să încalec viermele

și să mă duc la fremenii mei

din bordeiul cu artă spumantă.

Să curăț locul de fapte consumate

și să încing o horă amețitoare, cu chinuituri.

Am o glumă de șobolan să vă spun:

cică soția lui Ginsberg îl întrebă

dacă scrie profund :)

Trebuia s-o scriu, că aveam spațiu neumplut

ori clientul nu marcă banul pe scorneli albite.

La curbă toți ne lăsăm în voia sensului,

centrifugați fără balsam la suflet,

pe modul silențios, vrem scoși din cuvă

și-agățați frumos pe firul poveștii

admirați de soarele zgârcit la umbră

și de primăvara din noiembrie.

14 Decembrie 2016

Am în ochi o mână de jumări sfârâind

le-am cules de la ocheadele date-n bucătăria vecinului de peste hotar,

unde brazii verzi de crăciun

au beteală ghimpată

și copii sfârtecați la cetină,

aduși de Moșul în dar pământului însetat.

Ce roșu pare totul azi; nu încep cu cerul, că ar fi prea banal

nici cu harta, căci se știe cine-a scris-o.

încep cu prosopul care-atârnă pe marginea căzii,

prosopul cu care mi-am șters urmele

când în pălărie m-am închis

împreună cu iepurii care nu mai cred

în magie.

încep cu roșii chiloți aducători de noroc

și cu gândurile roșii-ciumă

ce patru ani nu-mi vor da pace.

încep cu dârele făcute de porcii inocenți

care vor ajunge caltaboși în pod

și sub care îndrăgostiții

se vor săruta cu foc,

să aibă parte de-un an omenos.

încep cu roșul rostit la televizor

de oamenii mici cu flamuri în gură

și cete de erori în cap.

jur pe rosu.

Marele monstru e ca un pitic de grădină,

etern mulțumitor că uriașii i-au plivit

buruienile din preajmă.

La dracu cu criptica:

e vorba de Gliiceanu,

văzut și necrezut pe Youtube.

Cea mai scumpa investiție a mea

s-ar putea să fie în cancer.

Om bogat, ce mai...

DADDY, DO PEOPLE SMELL LIKE SHIT,

OR DOES SHIT SMELLS LIKE PEOPLE?

Între stații

CONCEPȚ

1/1